Salutare, stimati tatici norocosi sau viitori tatici!
In randurile de mai jos voi incerca sa descriu o parte din situatiile cu care se confrunta un tata care are unul sau, cei mai norocosi, cum sunt eu, doi sau mai multi copii. De ce spun o parte? Pentru ca rolul de tata este atat de complex incat s-au scris nenumarate randuri, carti, articole etc. Ceea ce voi face eu este sa va impartasesc o mica parte din experientele prin care un tata poate trece zi de zi si situatiile in care acesta se afla la un moment dat.
In primul rand este util sa intelegi ca, in momentul in care ai un copil sau mai multi, priorotatile se schimba radical in viata ta. A te impotrivi acestui fapt nu face decat sa iti irosesti degeaba linistea si nervii. Daca inainte sa ai copii iti permiteai sa aloci mai mult timp activitatilor pe care le considerai placute (iesire la o bere cu prietenii, un meci de fotbal la TV, jocuri PC, seriale etc.), acum trebuie sa intelegi ca toate acestea vor fi pe planul doi. Repet: nu incerca sa te impotrivesti acestei evidente pentru ca nu faci decat sa te stresezi inutil atat pe tine, cat si pe cei din jurul tau. Sa fie clar: acum copilul/copiii sunt pe primul plan, apoi restul. Si, la urma urmei, este normal sa fie asa pentru ca a fi parinte este o responsabilitate mare pe care trebuie sa ti-o asumi si pe care nu o poti fenta niciodata fara sa existe urmari neplacute. Daca intelegi toate acestea si le iei ca atare, misiunea ta va fi mult mai usoara, iar satisfactiile pe masura.
Renunatarea la anumite tabieturi sau obiceiuri pe care le aveai si care iti creeau placere nu este una facila, dar crede-ma, chiar merita. Si, atat timp cat inlocuiesti un obicei cu altul este mai usor sa accepti noua realitate. Da, este vorba de o noua realitate, de o noua viata pe care o incepi alaturi de fiul sau fiica ta. O viata in care trebuie sa te ocupi si sa te preocupi de o gramada de lucruri care pana acum iti erau straine.
Pentru a creiona si mai clar acest tablou, o sa-ti descriu o zi din viata mea inainte sa am copii si o zi din viata mea de acum, cu doi copii.
Pana sa se nasca primul copilas, ma trezeam dimineata, ma duceam la munca de unde reveneam acasa in jurul orei 17:00 dupa ce treceam sa-mi iau sotia de la munca. Ajungeam impreuna acasa, luam masa, dupa care, in functie de cum cadeam la intelegere, ieseam la o plimbare, ne uitam la TVA sau ma jucam la PC. Cat de bine suna, nu-i asa?
Cand a aparut primul copil, pe langa bucuria imensa pe care am avut-o, am simtit ca se schimba ceva radical in viata mea. Si cand spun asta nu ma refer doar la programul meu zilnic de voie pe care il aveam, ci si la schimbarea la nivel mental. Incet, incet, in mintea mea au inceput sa-si fac loc sentimente noi, pe care nu le mai experimentasem pana atunci. A inceput sa apara teama, atunci cand David era bolnav. Uneori si panica atunci cand facea febra mai mare sau avea diverse afectiuni mai severe. Am experimentat bucuria nespusa de a-l auzi spunand pentru prima oara "Tata" si aproape ca am plans de fericire cand a inceput sa faca primii pasi. Bineintele ca, in tot acest timp, ma luptam sa pastrez in viata mea si acele activitati care imi aduceau, de asemenea satisfactii. La acea vreme nu concepeam sa pierd un meci al Rapidul sau sa nu-mi iau "doza" de "Football Manager" in fiecare seara. Si pentru ca insistam sa fac aceste lucruri, de multe ori apareau discutii contradictorii cu sotia si, uneori, certuri. M-am luptat asa luni in sir si nu am reusit nicicum sa gasesc calea sa impac si capra si varza. Am inceput sa fiu din ce in ce mai nervos, iritabil si stresat. Mi se parea ca ceva nu merge bine si parca totul mergea pe dos. Oricum, am gasit intotdeauna resurse sa merg mai departe si am scos-o la capat cumva, dar tot simteam ca ceva nu este ok.
Abia cand a aparut al doilea copil (Daria) am inteles ca cel mai simplu este sa renunt. Sa renunt la a-mi face planuri personale inaintea celor familiale. Am inceput sa pun pe primul plan familia, apoi nevoile mele. Vreau sa spun ca acest lucru a mers de minune si nu numai ca ma sint excelent, dar simt si o satisfactie enoma facand acest lucru.
Asa cum am promis, o sa descriu o zi din viata mea actuala de tata a doi copii. Dimineata ma trezesc un pic mai devreme ca sa am timp sa ma pregatesc de plecare, apoi il trezesc pe David si il pregatesc de gradinita. Ma duc la munca dupa ce il las pe David la gradinita si revin acasa pe la ora 17:30 dupa ce il iau si pe el. Ajung acasa si ne punem cu totii la masa. Dupa masa, daca vremea permite, iesim la o plimbare si revenim acasa in jurul orei 19:00 cand incepem "ritualul de seara". Sotia ii face baie Dariei si ii da sa manance, iar eu ii dau sa manance lui David, apoi ii fac un dus si il pregatesc de culcare. Nici nu pot descrie in cuvinte satisfactia pe care o am in momentul in care, dupa o zi ca cea descrisa, pot sa-mi petrec timpul facand ceea ce imi place pana ma bag la somn. Este incredibil cum am reusit sa imi transform viata in acest mod. Si, mai mult decat atat, am si satisfactia ca, zi de zi, particip activ si sunt prezent in viata familiei mele.
Te sfatuiesc sa incerci acest lucru pentru ca nu o sa regreti. Bineinteles ca fiecare trebuie sa se simta liber sa-si faca programul asa cum doreste si cum crede ca este mai bine.
In final va urez sa aveti parte numai de bine si de zile usoare si pline de impliniri si fericire alaturi de familiile voastre!
Numai bine!
marți, 2 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)